5. Crearea legaturilor

Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Legaturile (numite si hiperlegaturi sau hipertext) sunt texte subliniate care prin apasare deschid alte pagini web sau alt loc din aceeasi pagina.

5. 1. Elemente de baza ale adreselor URL

Resursele din Internet (pagini web, documente, echipamente de comunicare, calculatoare, etc.) au fiecare cate o adresa unica numita URL (Uniform Resource Locator – adresa uniforma pentru localizarea resurselor). O adresa URL are forma:

• ” Cum ” – reprezinta protocolul folosit pentru comunicare: http pentru pagini de internet, ftp pentru transfer de fisiere, etc.

• „ Cine ” – este numele gazdei (adresa calculatorului in care se gaseste resursa) – ex: www.webshots.com

• „ Unde ” – inseamna unde se gaseste resursa in calculatorul respectiv – ex: daca resursa este in directorul „g”, subdirectorul „d2005”, atunci „unde” inseamna „/g/d2005/”

• „ Ce ” – este numele resursei respective – ex: pagina de internet „11-nw.html”.

• @ Se recomanda ca adresele URL sa fie introduse cu litere mici – serverele web, precum cele pe care ruleaza Unix, fac diferenta intre majuscule si litere mici.

Numele implicit de fisier

Fisierul implicit este pagina web pe care serverul web o ofera utilizatorului atunci cand acesta nu completeaza partea „ce” din adresa URL. Aceasta se numeste index.html . si este pagina principala a site-ului (pagina de start). Astfel, adresa http://www.economic.go.ro este echivalenta cu http://www.economic.go.ro/index.html .

5. 2. Crearea legaturilor

• „URL” este adresa URL catre care „tinteste” legatura (ex: pagina web care se deschide cand facem clic pe legatura) sau un anumit loc din aceeasi pagina (o ancora)

@ A provine de la „ancora” – o eticheta speciala prin care marcam un anumit loc din pagina, pentru a fi vizitat cand facem clic pe legatura – vezi mai jos.

Cand plasam cursorul de mouse deasupra legaturii, apare adresa „tinta” a acesteia in bara de stare a browserului.

Referirea la un fisier din acelasi dosar

Daca fisierul „tinta” (ex: citate.html) este in acelasi dosar cu pagina care contine legatura, se specifica doar numele lui (partea „ce”) – exemplu:

Referirea la un fisier dintr–un subdosar al dosarului principal

Dosarul care contine pagina web ce urmeaza a fi publicata pe Internet este dosarul principal. Daca fisierul „tinta” (ex: ” citate.html”) este intr-un subdosar al dosarului principal (sa zicem, subdosarul „maxime”), specificam acest fisier sub forma ”subdosar/fisier” , de exemplu:

Referirea la un fisier oarecare

Daca fisierul „tinta” este intr–un anumit dosar, il specificam sub forma ” .. /subdosar 1/subdosar 2/. . ./subdosar n/fisier” unde .. reprezinta dosarul principal. Exemplu:

<A HREF =” .. /literatura/poezii/eminescu/scrisoarea3. html ”>citeste Scrisoarea a III – a</A>

Ancore

Ancora, numita si semn de carte (bookmark), este o eticheta care marcheaza un loc din pagina, care urmeaza a fi vizitat cand se face clic pe o legatura. Astfel, de exemplu, putem marca anumite locuri mai importante din pagina (inceputul, sfarsitul, titlurile de capitole, etc.) cu ancore si apoi sa construim un cuprins al paginii, cu legaturi care sa trimita la acele semne de carte.

unde caracterul # arata browserului ca e vorba de o ancora din pagina si nu de un document oarecare.

Pentru exemplificare, in pagina de mai jos apare un text foarte mare (se poate introduce cu mecanismul copy – paste). Am plasat doua ancore: una inainte si alta dupa textul introdus si am inserat legaturi care conduc vizitatorul la inceputul respectiv sfarsitul textului:

<HTML><HEAD><TITLE>Folosirea legaturilor si ancorelor</TITLE> </HEAD>
<BODY>
<A NAME="inceput"></A>
<A HREF="#sfarsit">mergi la sfarsit</A> 
<A HREF="http://www.antena1.ro">Aceasta este o legatura externa. Urmariti Antena 1?</A> 
non multae sed multum 
non multae sed multum 
. . . . . . . . . …. . . . . . . . . . . . . . . (copiati aceasta maxima latina de cel putin 50 de ori)
non multae sed multum 
<A NAME="sfarsit"></A>
<A HREF="#inceput">mergi la inceput</A>
</BODY></HTML>

Legaturi pentru e–mail

Aceasta legatura permite vizitatorului sa trimita un mesaj de e–mail (de exemplu la adresa noastra, pentru a ne spune ce parere are despre pagina) . Facand clic pe legatura respectiva, se deschide clientul de e–mail implicit (ex: Outlook) si poate fi scris mesajul respectiv. Crearea unei legaturi pentru e-mail se face dupa modelul:

<A HREF =”mailto:webmaster@economic.go.ro”>Ce parere ai despre aceasta pagina ?</A>

Legaturi FTP

In mod asemanator, putem crea o legatura FTP, catre un fisier pe care vizitatorul paginii sa–l descarce de pe un server FTP. Exemplu:

<A HREF =”ftp://free-av.de/avwinsfx.exe”>Descarca de aici un antivirus gratuit !</A>

Incercati:

• Creati o pagina dedicata povestii „Scufita Rosie”. Aceasta sa contina urmatoarele titluri de sectiune: „Personaje” (in care descrieti pe scurt personajele principale din poveste), „Povestea” (in care scrieti povestea) si „Concluzii”(in care expuneti pe scurt invataturile pe care le putem trage din poveste). Inserati ancore inaintea fiecaruia din titlurile de mai sus. Creati un cuprins al paginii, la inceputul si la sfarsitul acesteia, continand legaturi catre ancorele create. Inserati la sfarsitul paginii o legatura prin care vizitatorul va poate scrie un mesaj e-mail.

• Creati un subdirector „Poze” in directorul principal al paginii, in care plasati imagini cu personajele principale ale povestii (desenate eventual de dvs. in Paint). Adaugati in pagina web legaturi catre imaginile create, dupa modelul:

<A HREF="poze/scufita.bmp"> Scufita Rosie </A>

Cand vizitatorul acceseaza legatura, apare imaginea respectiva – vezi mai jos:

@ Incadrarea textului legaturii cu eticheta SPAN este necesara pentru ca browserul sa interpreteze corect acest text. Acest lucru nu era necesar daca „tinta” legaturii era o pagina HTML. Mai multe despre eticheta vom afla la „Lucrul cu stiluri”