Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi.

2. 1. 3. Formatare

Pentru a accesa datele atunci când sunt cerute, calculatorul trebuie sa stie unde sa le caute. În acest scop, harddisk-ul este organizat în diviziuni discrete, identificabile, permitând gasirea pe el a oricarei secvente particulare de biti. Forma de baza a organizarii discului se numeste formatare .

Operatia de formatare pregateste harddisk-ul astfel încât fisierele sa poata fi scrise pe platane si gasite apoi cu usurinta la cerere. Harddisk-ul trebuie formatat în doua moduri: fizic si logic .

FORMATAREA FIZICA . Un disc trebuie formatat fizic înainte de a putea fi formatat logic. Aceasta operatie, numita si formatare low-level , împarte platanele harddisk-ului în elementele fizice de baza: piste (tracks), sectoare si cilindri .

Pistele (tracks) sunt cercuri concentrice scrise pe fiecare fata a unui platan. Ele sunt identificate prin numere, începând cu pista 0 de pe marginea exterioara. De exemplu, suprafata unei dischete contine 80 de piste.

Sectoare . Pistele sunt împartite în zone mai mici numite sectoare , care sunt folosite pentru stocarea unei anumite cantitati de date. Sectoarele sunt formatate de obicei pentru a contine 512B (bytes) de date. Dischetele uzuale au 18 sectoare pe fiecare pista.

Cilindrul (cylinder) este format din pistele aflate la aceeasi distanta fata de ax, pe ambele fete ale tuturor platanelor (daca ne imaginam aceste cercuri suprapuse, obtinem imaginea unui cilindru). Componentele hardware si programele necesita frecvent lucrul cu cilindri. Când datele sunt scrise în cilindri, ele pot fi complet accesate fara a muta capetele de citire/scriere. Deoarece miscarea capetelor este lenta comparativ cu rotirea discului, cilindrii reduc considerabil timpul de acces la date.

Stratul de oxid care acopera platanele îsi poate pierde cu timpul proprietatile magnetice, facând din ce în ce mai dificila citirea/scrierea datelor în anumite sectoare. Un sector care nu mai permite citirea/scrierea datelor se numeste sector defect – bad sector . Calculatorul marcheaza acest sector ca atare (bad) si foloseste apoi un sector alternativ.

FORMATAREA LOGICA creeaza pe harddisk un sistem de fisiere (file system), permitând unui sistem de operare (precum DOS, Windows sau Linux) sa foloseasca spatiul disponibil pentru stocarea fisierelor. Deoarece sistemele de operare folosesc diferite sisteme de fisiere, formatarea logica se face în functie de sistemul de operare pe care urmarim sa îl instalam.

Sisteme de fisiere

Un sistem de fisiere (file system) consta din structuri necesare stocarii si gestionarii datelor. Aceste structuri includ o înregistrare de boot a sistemului de operare (boot record) si informatii despre: 1) spatiul alocat si spatiul liber, 2) directoare si fisiere, 3) locul unde este memorat fizic fiecare fisier. Cele mai folosite sisteme de fisiere sunt: FAT, FAT32, NTFS si Linux (Ext si Swap).

FAT ( File Allocation Table) – numit si FAT16, este folosit de DOS, Windows 3.x si Windows 95, fiind recunoscut si de Windows 98 /Me /NT /2000 /XP. Se gaseste în sectorul 0 al discului, sub forma unui fisier special care nu poate fi vazut în mod direct. Acest sistem foloseste o tabela de alocare a fisierelor (FAT) si clustere (clusters). Pentru siguranta, FAT este duplicat pentru protejarea împotriva stergerii sau coruperii. FAT tine evidenta clusterelor folosite, nefolosite si defecte (bad) si, de asemenea, în ce cluster/clustere este stocat fiecare fisier.

Clusterul (numit si unitate de alocare – allocation unit) este cea mai mica unitate pentru stocarea datelor, cantitatea minima de spatiu de pe disc, adresabila (care poate fi citita sau scrisa). Marimea lui poate fi: 512B, 1, 2, 4, 8, 16, 32 sau 64 KB. Fisierele sunt stocate pe disc în unul sau mai multe clustere. Fiecare cluster consta dintr-un numar fixat de sectoare de disc.

FAT suporta discuri/partitii de marime pâna la 2GB si permite un maxim de 65525 clustere. De aceea, cu cât partitia este mai mare, cu atât numarul de sectoare dintr-un cluster trebuie sa fie mai mare, astfel încât tot spatiul disponibil sa fie inclus în cele 65525 clustere.

Cu cât un cluster este mai mare, cu atât este irosit (wasted) mai mult spatiu de pe disk (ex: daca marimea clusterelor este 8KB, atunci un fisier de 1KB ocupa pe disc 8KB, iar restul de 7KB ramân nefolositi).

FAT foloseste de asemenea un director radacina ( root directory ), care are un numar maxim limitat de intrari si trebuie plasat într-o anumita zona de pe disc. Sistemele de operare utilizând FAT reprezinta directorul radacina prin caracterul “ \ ” ( backward slash ). Directorul radacina stocheaza informatii despre fiecare subdirector si fisier. Intrarea pentru un fisier contine: numele, marimea, data si ora când a fost modificat, adresa clusterului de început (care contine prima parte din fisier si adresa clusterului unde se continua acesta) si atributele fisierului (system, hidden, etc.).

FAT32 (File Allocation Table 32) a fost introdus în Windows 95 OEM Service Release 2 (OSR2) – 1996 – si este recunoscut doar de acesta si versiunile ulterioare de Windows. Îmbunatatirea fata de FAT16 este folosirea de intrari pe 32 de biti în tabela de alocare, fata de 16 biti în FAT. Ca rezultat, FAT32 suporta partitii mult mai mari (pâna la 2 TB). De asemenea FAT32 foloseste clustere mai mici decât FAT (minim 4KB) la acelasi volum de date, are înregistrarea de boot (boot record) duplicata, iar directorul radacina poate fi plasat oriunde pe disc/partitie.

NTFS ( N ew T echnology F ile S ystem) este accesibil în Windows NT/2000/XP. Nu este recomandat pentru discuri mai mici (sub 400MB) deoarece foloseste mult spatiu pentru structurile sistemului. NTFS foloseste o tabela numita MFT (Master File Table), existând multiple copii ale acesteia.

La fel ca FAT si FAT32, NTFS foloseste clustere pentru stocarea fisierelor, dar marimea lor nu depinde de cea a partitiei. Clusterele folosite sunt mai mici (minim 512B), ceea ce reduce spatiul irosit si fragmentarea fisierelor (spargerea fisierelor în mai multe clustere neadiacente ceea ce încetineste accesul la fisiere) – fiind astfel o alegere buna pentru discurile mari.

Un alt avantaj este implementarea unor facilitati administrative (ex. Active Directory) si de securitate (conturi de utilizatori, permisiuni, criptarea fisierelor).

Este suportat setul de caractere Unicode pentru numele fisierelor, iar acesta poate contine pâna la 255 caractere.

De asemenea, NTFS suporta hot fixing – detectarea si marcarea automata a sectoarelor defecte.