"Imi aduc aminte cu nostalgie de anii de liceu, de profesorii si de colegii mei, de orele de curs si de practica ce au avut un caracter educativ si care ne-au deschis noi orizonturi in viata"
(Nicola Petruta, absolventa in 1991 a Liceului Textil, apoi a Facultatii de Drept din Bucuresti si a Facultatii de Management financiar-contabil "Spiru Haret" din Craiova, doctorand la Universitatea Libera Internationala din Moldova sectia Relatii Internationale, specializarea Comert Exterior)

"Tineretea, inocenta, speranta caracterizeaza anii adolescentei. Ce mult tanjim dupa acei ani! Nicicand nu esti mai increzator, mai visator, mai dornic de cunoastere decat in anii de liceu. Liceul este cel care iti traseaza drumul pe care il vei urma in viata. Cu fiecare an ce trece, drumul incepe sa se concretizeze si sa devina mai neted.
Asa a fost si pentru mine. Am urmat "Liceul Economic" stiind ca numai astfel voi putea ajunge unde doresc. Acest liceu a reprezentat o treapta spre profesia de economist, profesie ce se imbina perfect cu cea de manager.
Port recunostinta profesorillor mei pentru tot ce au facut pentru mine si sper ca Liceul Economic sa dea societatii cat mai multi tineri dornici de afirmare." 
(Economist Petra Barbu (Craiova) - fosta eleva a Liceului Economic)

"Ei sunt cei care ne-au prins din zbor si ne-au învatat sa fim oameni."
(Alina Mitran, absolventa din promotia 1998, primul redactor al revistei "ProEco", despre profesorii acestei unitati)

"Eu nu pot decat sa le urez mult succes si sa îsi traiasca anii de liceu în cel mai intens mod ... caci ei nu se mai întorc ... se duc usor ... ca un gând curat ... ca un zâmbet de copil ... ce se pierde odata cu trecerea vremii."
(Lungu Oana Sabina - XIE - 2006)

"Au trecut patru ani. Si nu regretam nici o clipa ca am fost împreuna patru ani memorabili. Când am venit în acest liceu eram mici si neînsemnati. Cautam orice privire pe care puteam sa o aducem spre noi. Nu cunosteam pe nimeni si nimeni nu ne cunostea. Ne-am cunoscut si ne-am înteles bine.24-Apr-2007 11:06 PMplinit pentru unii bucuria de a trai anumite evenimente importante la care nu au avut parintii sau rudele aproape. Au avut alaturi niste oameni straini de care nu-i lega absolut nimic. Însa toti s-au dovedit a fi oameni, atât profesorii cât si colegii. Profesorii au luat locul parintilor si asta nu s-a întâmplat de putine ori. Cu o vorba buna, un sfat, o parere ei au reusit sa ne formeze. Si-au gasit timp într-o pauza de zece minute sa ne ofere un ajutor, oricât de mic a fost: zece minute pe care parintii nu o data, ci de mai multe ori nu s-au oprit sa ni le acorde. O singura vorba care sa ne schimbe modul radical de a gândi si de a trai au fost suficiente. Un singur zâmbet si un sincer "buna-ziua" ne-au facut sa ne simtim mari, apreciati, importanti. Pentru aceste lucruri "neînsemnate" la prima vedere, cum cred unii, dar pentru noi cei care stim sa apreciem un om, sa-l cunoastem în adevarata lui esenta le multumim tuturor profesorilor care ne-au fost aproape. Tuturor acelora care ne-au sprijinit, au crezut în noi si ne-au dat speranta, curajul de a merge cât mai departe. Un simplu "MULTUMIM" poate ca nu este de ajuns însa credinta ca veti fi mereu în sufletele noastre va dainui întotdeauna. Am fost împreuna si vom ramâne împreuna. Acesta este cel mai important lucru. Chiar daca noi vom pleca din acest liceu, amintirile, clipele frumoase nu vor putea pleca niciodata din interiorul nostru. Cine ar citi aceste rânduri ar crede ca totul a fost perfect. Nu. Nu a existat nicicând perfectiunea. A existat dorinta de a atinge perfectiunea. Oricare dintre noi poate afirma ca neîntelegeri, conflicte au existat. Noi, însa, recunoastem acest lucru. Dar ce mai conteaza astfel de "mici pete", când echivalentul lor este bucuria, buna întelegere, maturizarea ? Orice lucru în viata are un final. Si experienta noastra de liceeni a luat sfârsit. Am jucat o piesa de teatru în care scena a fost scoala, actorii au fost elevii, iar regizorii au fost profesorii. Noi credem ca a fost o piesa reusita, frumoasa si speram sa nu fi dezamagit. Acum vom pasi pe o alta scena: scena vietii, o scena pe care speram sa putem interpreta alte roluri: mai grele, mai importante, mai frumoase. Sa nu va para rau ca nu vom mai fi anul viitor în acest liceu deoarece dumneavoastra veti mai întalni elevi ca noi, însa noi nu vom mai întalni oameni ca dumneavoastra."
(Georgiana Grigorescu - XIIC - 2006)